Un sat din Ţara Făgăraşului este vestit datorită unor ridicături
ciudate de pământ, înalte de 20-30 de metri, botezate de localnici
,Guruieţi. Eu am aflat de ele de la nea Achim Boieru. Cocoaşele de
cămilă de la Şona, că aşa se numeşte satul de lângă Făgăraş, au stârnit
multe dispute asupra originii lor, dar şi datorită unor fenomene ciudate
care au loc în zonă. “Sigur nu se ştie nimic. Istoricii nu şi-au băgat
nasul în ele să le cerceteze. Am auzit că sunt legate prin tunele
subterane care duc la cetatea Râşnovului şi au ramificaţii până la
sanctuarele dacice”- mi-a povestit nea Achim, Mi-a mai spus că “apa
asezată la o anumită înălţime capătă proprietăţi curative, iar carnea nu
intra în putrefacţie”.
Alţii povestesc că, pe vremuri, un uriaş ar fi trecut Oltul şi şi-a
scuturat încălţările de noroi exact pe locul unde se înalţă Guruieţii.
Într-o altă poveste, piramidele au fost ridicate de turci, care atunci
când plecau spre apus, îşi lăsau din turbane pământul adus de acasă.
Unii cercetatori, au comparat Guruieţii de la Şona cu tumulii în care
erau îngropate căpeteniile celte sau scite, mai ales că aceste popoare
au traversat şi teritoriul României. În plus, arheologii au găsit în
jurul piramidelor ceramică din epoca târzie a bronzului şi din perioada
Hallstat. O ipoteză interesantă a fost lansată de un cercetător
basarabean, care crede ca Guruieţii sunt nişte vestigii dacice. Andrei
Vârtic susţine că alte patru piramide asemănătoare există şi la marginea
altor sate din Braşov- la Hălmeag şi Buneşti, iar dacă se uneşte pe
hartă locurile unde există Guruieţii cu vârful Omu, se obţine un
triunghi dreptunghic, cu unghiuri de 60 şi 30 de grade. Un alt triunghi,
mai mare, are în vârfuri cetatea dacică de la Racoş, vârful Omu şi
cetatea dacică Sarmizegetusa.
Sătenii din Şona nu ţin cont de aceste păreri. Ei se duc la câmp la
fel ca în fiecare dimineaţă. Au pamântul pe malul Oltului, chiar langă
Guruieţi. L-au moştenit de la bunicul, iar bătrânul de la părinţi.Toţi
sătenii ştiu că pamântul este mai mănos acolo.
Ca să ajungi la Şona este simplu, din Făgăraş treci Oltul o iei prin
cartierul Galaţi- prin ţigănime şi vezi în faţă o biserică mică dar
frumoasă, acolo este Şona.
Nea Achim spune că Guruieţii nu le-a purtat noroc saşilor. ” Şona a fost
un sat săsesc, dar românii i-au făcut pe saşi să plece. Saşii îşi
duceau porcii să mănânce ghindă lângă Guruieţi, dar românii le furau
animalele. S-au săturat de atâta tâlhărie şi au plecat cu toţii spre
alte meleaguri. Din câte am aflat şi eu de la tata, saşii s-au stabilit
pe lângă Târnava Mica, undeva pe lângă Blaj, şi i-au spus satului acela
tot Şona. Acum satul e locuit numai de români. Sânt doar 314 case dar au
două biserici, una ortodoxă şi una greco-catolică.
Pe oamenii din Şona nu îi interesează fenomenele paranormale. Ei
preferă să creadă în vorbele spuse din batrâni sau întâmplari la care au
asistat. Prin sat se zice că, dacă se pune o lamă de ras la o treime de
bază, aceasta se ascute singură. “Am văzut găuri de vulpi şi pământul
nu era scos în afară, cum ştiu eu, că am fost vânător, ci era căzut
înăuntru, deci poate exista un gol acolo”- a conchis nea Achim.
Nimeni nu poate preciza exact ce se află în acei Guruieţi, cert este
că sătenii din Şona susţin cu mândrie faptul că satul lor este cuprins ,
atâta timp cât se află în corespondenţă cu Sarmisegetusa, între
locurile binecuvântate de Dumnezeu.
sursa: http://www.bzf.ro/poveste-de-week-end-enigma-guruietilor-de-la-sona.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu