Când a cunoscut-o Mihai Viteazul, Doamna Stanca, era văduvă şi fusese căsătorită cu Dumitru, postelnic din Vâlcăneşti. Provenea din puternicul neam al boierilor din Izvorani, zona Muscelului sau dintr-o familie înrudită cu fraţii Buzeşti. Mama jupâniţei Stanca se numea Neacşa, fiind sora lui Dobromir, însă în privinţa tatălui există şi astăzi îndoieli: logofătul Gheorghe din Corbi sau Radu, logofătul din Drăgoeşti. Căsătoria religioasă cu Mihai a avut loc, fie la sfârşitul anului 1582, fie la începutul anului următor, în biserica din Proieni, judeţul Vâlcea şi, din păcate nu a fost una fericită, deoarece aşa cum spunea Constantin Gane, „Mihai Viteazul a fost un soţ crud, un om care nu şi-a cruţat nevasta, care o punea faţă în faţă cu ibovnicele lui, cărora uneori le dădea pasul înaintea doamnei, despot în viaţa privată cum era în cea publică, în felul regilor de mai târziu ai Franţei cu multe Lavallière şi multe Pompadoure”. Această căsătorie s-a dovedit a fi una deosebit de profitabilă pentru viitorul domn Mihai, care a dobândit mai multe moşii aduse ca zestre precum şi alianţe cu marii boieri ai ţării.
A participat, alături de soţul şi fiul său, la vizita de la Alba Iulia, la 25 decembrie 1595, unde Mihai Viteazul a purtat discuţii cu principele Sigismund Báthory în vederea păstrării alianţei antiotomane. Aici a rămas până în februarie 1596, ca ostatecă a regentei Maria Christierna.
A primit de la soţul ei Mihai, domeniul şi castelul Făgăraş, după cucerirea Transilvaniei, în 1600. În timp ce se afla împreună cu fiul său, Nicolae Pătraşcu la Bucureşti ca domn, şi-a atribuit particula domnească „Io”, după cum apare pe o inscripţie a unui disc de argint dăruit Mănăstirii Stelea din Târgovişte.
După înfrângerea lui Mihai la Mirăslău, în septembrie 1600, Doamna Stanca şi cei doi copii, Nicolae şi Florica, au fost închişi, mai întâi în cetatea Gilău, apoi în Făgăraş, unde au rămas până în toamna lui 1602, fiind deposedaţi de toate bunurile de Ştefan Csáky, căpitanul general al Transilvaniei. După o vizită la Mănăstirea Cozia, unde se afla mama lui Mihai, Tudora, a plecat împreună cu copiii spre Curtea imperială de la Praga.
Întoarsă în ţară, s-a îmbolnăvit de ciumă, boală care a răpus-o în câteva zile. A fost înmormântată în biserica episcopiei din Râmnicu Vâlcea.
În anul 1938, la propunerea lui Nicolae Iorga, „Gruparea Femeilor Române”, filiala Făgăraș, a luat initiațiva ridicării unui bust al Doamnei Stanca. Statuia a fost realizată în anul 1938 de către sculptorul Spiridon Georgescu (1887-1974). Pe soclul monumentului este scris: „Aici a suferit toate umilințele și amenințările, pentru că a cerut dreptate neamului său, chinuita și apoi vesnic nemangaiata soție a lui Mihai Viteazul, Doamna Stanca,,.
sursa: http://www.bzf.ro/poveste-de-week-end-doamna-stanca.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu