Aflat în comuna Comăna, satul
Crihalma este încărcat de istorie şi tradiţii. Oameni satului sunt foarte
primitori. Chiar dacă eşti un străin în satul lor, ei te salută şi sunt dornici
să îţi dea informaţiile de care ai nevoie. Satul este cunoscut pentru că de
aici provine jocul popular al „Fetelor de la Crihalma“, sau „Fecioreasca
fetelor“. Acest joc popular a ajuns celebru în toată ţara.
Istoricul satului
Data întemeierii satului nu
se cunoaşte, nu există documente care să ateste acest lucru. Au existat unele
acte la Curtea Grofească, dar au fost distruse în Revoluţia de la 1848 şi apoi
în anul 1916. Totuşi găsim o atestare în anul 1490, când fusese dat ca „feud“
unui nobil ungur, pe nume Tetros de Kopan. Satul mai este menţionat şi în cartea
„Peregrinul Transilvaniei“, de călătorul – scriitor Ioan Codru Drăguşanu.
Legenda satului
O poveste din bătrâni spune
că pe teritoriul satului trăia un crai şi o crăiasă uriaşi, care aveau două
fete. Aceştia şi-au clădit o cetate, cu ajutorul uriaşilor din slujba lor.
Fetele erau însă foarte neascultătoare. Într-o zi au luat nişte gărgăuni şi au
început să se joace cu ei. Dar de fapt gărgăunii erau un om cu boii lui, iar
fetele i-au aruncat în Olt. Atunci părinţii fetelor, care le spuseseră că nu au
voie să se joace cu oamenii şi cu atât mai puţin să le facă vreun rău, le-au
alungat de supărare.
Cele două fete, pline de ură,
au dat cu piciorul în Dealul Craiului şi aşa s-a născut Valea Craiului. Uriaşul
le-a blestemat, iar ele de supărare au luat în spate cetatea părinţilor de pe
Dealul Craiului şi au fugit prin furtuna ce se dezlănţuise până în dealul
Cahalmului (Rupea). După o vreme, obosind, au lăsat cetatea pe deal şi au murit
îngropate sub cetate.
Crăiasa a plâns mult şi din
lacrimile ei s-a născut Fântâniţa Doamnei, care curge şi formează Valea
Crăiţei. Crăiţa se crede că a fost înmormântată în dealul de lângă Gruiul
Craiului, numit Dealul Crăiţei.
Bătrânii au convingerea că
această legendă este adevărată, datorită denumirilor ce au rămas peste timp cum
ar fi: Dealul Crăiţei, Valea Crăiţei, Gruiul lui Crai şi altele.
Curtea Grofească din Crihalma
În anul 1490, regele ungur
Vladislav dă din „Fondus regii“ (dreptul regelui asupra pământului) o parte din
pământul de la Crihalma ca „feud“ nobilului ungur Tetros de Kopan, din Turda.
Acesta vinde terenul cu 300 de galbeni familiei nobile române Matei Mailat, din
satul Comăna de Jos. Aici, în timp, familia Mailat a construit un conac
impresionant, cu grajduri şi moară. Curtea grofească avea o grădină plină cu
pomi fructiferi.
În anul 1537, Ştefan Mailat
dă fratelui său Dumitru averea de la Crihalma, numindu-l „mare proprietar“;
Ştefan moare în închisoarea de la Constantinopol, unde a ajuns după ce a fost
arestat de turci.
În anul 1570 averea trece în
proprietatea unei fiice a lui Dumitru Mailat, care se căsătoreşte cu un grof pe
nume Petki, din regiunea Ciuc, şi care ajunge stăpân al moşiei din Crihalma.
Aceasta familie rămâne moştenitoarea conacul timp de 355 de ani. Până în anul
1840, toţi urmaşii familiei Petki se numesc Josef.
În anul 1909 conacul,
magaziile, grajdurile, grădinile şi parcul aparţin Cavalerului Carol
Auben.
Moşia a fost distrusă în anii
care au urmat pentru pământul bun şi fertil unde era construit conacul. Astăzi
nu a mai rămas decât o parte dintr-un grajd şi clădirea morii.
Iobăgia la Crihalma
De menţionat şi subliniat
este că satul Crihalma a fost un sat de iobagi. Aceştia erau aserviţi moşiei
stăpânită de grofi „domni de pământ“. Stăpânii urmăreau doar îmbogăţirea pe
spatele şi munca ţăranilor. Pe grofi nu îi interesa soarta şi viaţa iobagilor
ce lucrau moşia, considerându-i doar unelte de muncă. Aceştia erau persecutaţi
pentru religia lor, fiind consideraţi „schismatici“ şi obligaţi să treacă la
catolicism.
Dacă ţăranii întârziau la
muncă, erau biciuiţi. Ei nu aveau dreptul să
pescuiască în Olt şi nici să vâneze. Vara, când se făcea fânul, aceştia
lucrau pentru domn, dar în cazul în care fânul domnului se deteriora de la
ploaie sau din alte cauze, ţăranii trebuiau să plătească cu propriul fân. Aşa
că animalele iobagilor rămâneau peste iarnă fără hrană.
Pe lângă toate acestea, iobagul
trebuia să de-a „plocoane“ domnului de Paşte şi de Crăciun. Aceste „plocoane“
constau în: vaci, viţei, miei, purcei. Toate
ajungeau pe masa grofului.
În anul 1792 erau în Crihalma
73 de famili de iobagi.
Biserica din sat
Primul locaş de cult din sat
despre care se cunosc date este o biserică de lemn, situată pe „Dealul Bisericii“,
deasupra Văii Crăiţei.
Aceasta era construită în stil
navă, cu tinda întunecoasă, pentru că nu avea fereastră. Numeroase icoane erau
aşezate pe iconostasul de lemn. Tavanul bisericii era construit din scânduri de
brad. Uşile laterale şi cele împărăteşti se păstrează în actuala biserică din
sat. Pentru clopotele bisericii s-a construit un turn separat de biserică.
După spusele bătrânilor,
biserica ar fi fost adusă din valea Comănii de Sus, unde ar fi servit ca schit
călugărilor de la mănăstirea de acolo. Se crede că acest schit ar fi fost mutat
în sat din acuza năvălirii turcilor şi a persecuţiilor calvinilor şi romano-catolicilor
din anul 1541.
Pe mai multe obiecte din
biserica veche au fost găsite diferite inscripţii care reprezentau evenimente
importante din aceea perioadă.
În timp, biserica de pe deal
s-a deteriorat şi sătenii s-au hotărât să construiască alta. Acesta a fost
terminată în anul 1911, când a fost sfinţită cu hramul „Cuvioasa Paraschiva“.
Biserica are formă de corabie cu trei cupole.
Interesant este că în locaşul
de cult sunt două intrări: una pe lateral, pentru bărbaţi şi alta din spatele
bisericii, pentru femei. Impresionanta pictură te face să uiţi pentru un moment
de toate grijile. Iconostasul din lemn, foarte frumos pictat. Întreaga pictură
a fost realizată de artistul Nicolae Ţalea, care a pictat şi la Mănăstirea de
la Sâmbăta de Sus.
Şcoala
La început, şcoala se făcea
în case particulare. Învăţătorii erau cantorii, fiind singurii care îşi dădeau
interesul pentru educarea sătenilor. Primul elev care a studiat mai departe a
fost Ioan Popovici; acesta a devenit apoi preot în sat.
În anul 1800 exista primul
local de şcoală. Era o căsuţă mică, fără bănci, doar cu scăunele cu trei
picioare. Primul învăţător cu pregătire superioară a fost Cheorghe Chindea,
care avea două clase de liceu. Acesta a studiat la Liceul Andrei Şaguna din
Braşov şi apoi a urmat cursuri de învăţător la Sibiu.
În anul 1896, învăţătorul
Ioan Buzete îl ajută pe preotul din sat să construiască o nouă şcoală, cu trei
săli de clasă şi mobilier. Clădirea există şi astăzi, dar a fost mărită şi
modernizată.
Fecioreasca fetelor
„Fecioreasca fetelor“ sau „Crihalma“
este un joc popular inventat de fetele din satul Crihalma. Profesoara Eugenia
Fuciu ne-a povestit cum a apărut acesta: „Fetele se adunau în şezători şi după
ce munceau, vroiau să se distreze. Ele au văzut cum jucau feciorii fecioreasca
şi au încercat să îi imite. Nu au reuşit să reproducă jocul aşa cum îl jucau
feciorii, aşa că au improvizat figuri“.
Fetele de la Crihalma au
devenit cunoscute peste tot în ţară şi chiar peste hotare. Au participat la
nenumărate competiţii, printre care amintim
Festivalul „Cerbul de Aur“, de la Braşov.
Tradiţii de peste Olt
Şi în acest sat tradiţiile au
jucat un rol important. În trecut sătenii păstrau cu sfinţenie obiceiurile de la
străbuni.
Cu ocazia sărbătorilor de
iarnă se adunau feciorii din sat şi organizau ceata. Ei mergeau la colindat în
Ajunul Crăciunului, iar în prima zi de Crăciun organizau jocul.
Şezătoarea a fost nelipsită
şi de la Crihalma. În sat erau două şezători: una de fete şi una de femei mai
bătrâne. Acestea coseau, ţeseau şi făceau alte meşteşuguri populare.
Mulţumiri doamnei prof.
Eugenia Fuciu, preotului Octavian Roşală, directorului şcolii din Crihalma, Gheorghe
Vlad şi domnului viceprimar Dumitru Călbează. Cea mai mare parte a datelor
prezentate au fost culese din „Monografia satului Crihalma“, scrisă de preotul
Dionisie Bucur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu