Săptămâna
aceasta am poposit în satul Corbi, din comuna Ucea. Corbi este o
localitate mai retrasă şi cu puţini locuitori. Deşi este un sat mic,
aici există o fabrică de pâine renumită, o fermă de struţi şi o fabrică
de bere. Oamenii sunt foarte primitori.
Am
mers acasă la domnul Alexandru Flască, numit de unii şi înţeleptul
satului, ca să ne povestească despre localitatea Corbi. Acesta a fost
foarte deschis cu noi şi ne-a încărcat cu informaţii foarte utile.
Sătenii sunt dezamăgiţi de faptul că de la an la an, tinerii din sat
pleacă unul câte unul, deşi au toate facilităţile: apă curentă şi gaz
metan. Din acelaşi motiv, tradiţiile au dispărut, ramând doar un singur
obicei, pe care îl veţi cunoaşte în rândurile de mai jos.
Dacă mergi în Corbi pe o vreme ploioasă cu siguranţă vei fi dezamăgit de drum, care te face să porţi crema de papuci în buzunar.
Istoric
Nu
am putut afla date despre istoria satului sau despre cum a fost
întemeiată localitatea. Aşa că am încercat să aflăm câte ceva de la
bătrânii satului, care de fiecare dată s-au dovedit a fi adevărate
enciclopedii. Aceştia susţin că satul Corbi ar fi fost întemeiat prin
secolele XIV-XV. Dar
unii cred că localitatea este mult mai veche, datorită unor vestigii ce
s-au găsit pe teritoriul satului. Vestigiile, care astăzi au dispărut,
demonstrează că satul a avut o altă vatră, mi-au povestit sătenii.
Potcovarul lui Mihai Viteazul
Bătrânii se mândresc cu o legendă care circulă din bătrâni prin sat, care spune că voievodul
Mihai Viteazul, în drumul lui spre Şelimbăr, s-ar fi oprit în Corbi
să-şi potcovească calul, la fierarul „Liţă din capu’ satului“. Se spune
că voievodul a plecat foarte mulţumit din sat şi că l-ar fi răsplătit
regeşte pe fierar, care a făcut o treabă bună. De-asemenea, Mihai
Viteazul le-ar fi promis sătenilor un trai mai bun.
Satul cu 15 vaci
La
început, sătenii s-au ocupat cu agricultura şi cu creşterea animalelor.
Acum nu se mai ocupă nici cu una nici cu alta, deşi au foarte mute
pământuri pe care nu le lucrează nimeni. Acum, în sat nu sunt mai mult
de 15 vaci. Mai sunt săteni care se ocupă cu creşterea oilor. Mulţi
dintre locuitorii satului au lucrat, pe vremuri, la combinatul chimic de
la Victoria.
Crescătoria de struţi
Mergând
din poartă în poartă am descoperit un lucru inedit un sătean nu creşte
în gospodărie vaci sau alte animale după cum se obişnuieşte la ţară, ci
peste 38 de exemplare de… struţi. Animalele gigant sunt ţinute separat,
pe categorii. Puii într-un ţarc, cei peste trei luni în alt ţarc. Adulţi
sunt ţinuţi într-un regim mai special. Într-un ţarc sunt ţinute trei
exemplare: două femele şi un mascul care sunt numite „familie“. O asemenea familie poate să ajungă la suma de 4.500 de euro.
Proprietarul
este foarte mândru de struţii lui şi ne-a spus că, printre aceştia se
află al treilea exemplar ca mărime din România.
Struţii
sunt hrăniţi cu cereale şi cu lucernă tocată. Ouăle păsărilor sunt
foarte mari, coaja lor putând să ajungă şi la o jumătate de centimetru
grosime. Un asemenea ou ajunge să coste până la 100 de lei. Carnea, de culoare roşie, are un gust delicat, fiind utilizată în orice tip de reţetă culinară.
Şcoala şi Biserica
Biserica
din Corbi este una foarte frumoasă şi a fost construită în jurul anului
1880. Locaşul de cult are formă de navă şi este împodobit în interior
cu o pictură deosebită.
Şcoala,
la început, se făcea în case particulare. Învăţătorii erau preoţii şi
cantorii. Şcoala din Corbi a fost înfiinţată în anul 1830. Primul
edificiu era format dintr-o sală de clasă şi o locuinţă pentru
învăţător.
Acum nu se mai face şcoală în sat. Elevii fac naveta la Ucea de Jos, localitatea situată la doar câţiva kilometri de Corbi.
Edificiul şcolii a devenit astăzi cămin cultural, după spusele sătenilor.
Fabrica de pâine
Chiar
dacă au un sat foarte mic, corbenii au şi o fabrică de pâine, care este
mândria lor. Fabrica aparţine familiei de profesori Demergean, Cornel
şi Mariana. Aceştia ne-au declarat că, acum mai bine de 10 ani, din
cauza salariilor mizere din învăţământ, s-au hotărât să-şi deschidă o
afacere. Acum ei deţin o adevărată bijuterie, fiind declarată cea mai
modernă fabrică de pâine din zonă.
Noua
clădire este dotată cu echipamente de ultimă generaţie, la standarde
europene: buncăr de făină, malaxoare, cuptoare automatizate, maşini de
feliat şi maşini de ambalat. Familia Demergean a reuşit să se extindă
fără nici un fel de ajutor din partea statului, întregul echipament
fiind achiziţionat din fonduri proprii şi împrumuturi bancare.
Pâinea
de la Corbi este cunoscută de făgărăşeni şi de locuitorii satelor din
zonă. Fabrica face într-o zi peste 2.000 de pâini, dintre care, în sat
se vând doar câte treizeci de pâini pe zi.
În sat mai există şi o fabrică de bere, care după spusele localnicilor nu mai funcţionează.
Tradiţii şi obiceiuri
Şi
în satul Corbi exista pe vremuri ceata de feciori. Aceasta era formată
din zece feciori cu stagiul militar satisfăcut. Ei se întâlneau de Sf.
Nicolae şi se despărţeau de Bobotează. În Ajunul Crăciunului mergeau la
colindat şi primeau de la săteni colaci, nuci şi altele. În prima zi de
Crăciun, feciorii organizau jocul la căminul Cultural. Din păcate, nu
s-a mai făcut ceată în Corbi din anul 1998.
Un
obicei care nu se mai întâlneşte în alte zone este cel potrivit căruia
copiii merg în dimineaţa de Ajun din poartă în poartă, de pe o uliţă pe
alta, urând sătenilor „Bună dimineaţa lui Crăciunu'“. Sătenii le
dăruiesc copiilor colaci, nuci şi mere. În trecut, colacii erau făcuţi
în casă, dar acum sătenii îi cumpără de la brutăria din sat.
Şi
la Corbi a fost prezent obiceiul şezătorii. În şezătoare mergeau toate
fetele şi femeile din sat. Acolo învăţau să coasă, să ţeasă şi să cânte.
La Corbi se mergea la şezători chiar şi pe vremea lui Ceauşescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu